Ghidul Tău HER Genes

Ai multe întrebări? E firesc. HER Genes e locul în care găsești răspunsuri clare, sprijin și informații pe înțelesul tău — fără presiune, fără grabă.

/01

Screening pentru cancerul de sân la purtătoarele de variante genetice patogene

Roxana Pintican

Dr. Roxana Pintican, MD, PhD, Medic Specialist Radiolog

Dacă porți o mutație genetică asociată cu risc de cancer mamar, este esențial să știi când și ce tip de investigații sunt recomandate pentru depistarea precoce. Recomandările diferă în funcție de gena implicată și de nivelul de risc (penetranță). Screeningul nu înseamnă frică, ci responsabilitate și grijă față de tine.

1. Variante patogene cu risc crescut (penetranță mare)

Gene implicate: BRCA1, BRCA2, PALB2, STK11, PTEN, CDH1

  • Autoexaminare: palpare mamară lunară, de la 18 ani.
  • Examen clinic (palpare de către medic): la fiecare 6–12 luni, începând de la 25 de ani.
  • RMN mamar cu contrast: anual, de la 25 de ani (sau mai devreme, în funcție de vârsta celei mai tinere persoane din familie diagnosticate cu cancer mamar).
  • Mamografie digitală: anual, de la 30 de ani. În multe centre se recomandă alternarea RMN ↔ mamografie, astfel încât evaluarea imagistică să fie efectuată la fiecare 6 luni.
  • Ecografie mamară: metodă suplimentară, mai ales la femeile tinere cu sâni densi.

2. Variante patogene în gena TP53 (Sindrom Li-Fraumeni)

Atenție: În acest sindrom, radiațiile trebuie evitate (inclusiv mamografia), pentru a nu crește riscul de cancer.

  • Autoexaminare: lunar, de la 18 ani.
  • Examen clinic: la fiecare 6–12 luni, de la 20 de ani.
  • RMN mamar cu contrast: anual, de la 20 de ani.
  • Mamografie: nu este recomandată de rutină. Poate fi indicată în cazuri speciale (ex. cancer mamar anterior fără mastectomie contralaterală), doar la recomandarea medicului radiolog, cu protocol personalizat.
  • Ecografie: poate fi folosită ca metodă suplimentară, dar nu înlocuiește RMN-ul.

3. Gene cu risc moderat

Gene implicate: CHEK2, ATM

Riscul de cancer mamar este crescut, dar mai mic comparativ cu BRCA1/2. Screeningul se adaptează individual, în funcție de istoricul familial.

  • Autoexaminare: lunară, de la 25 de ani.
  • Examen clinic: anual, de la 25–30 de ani.
  • Mamografie: anual, de la 40 de ani (sau mai devreme dacă există cazuri tinere în familie).
  • RMN mamar cu contrast: poate fi recomandat între 30–35 de ani, individual, mai ales dacă există mai multe cazuri familiale sau sân dens. Nu este recomandat de rutină în ghidurile internaționale.

4. Gene cu penetranță mică sau variabilă

Gene implicate: NBN, BARD1, RAD51C, RAD51D și altele.

Riscul este mai redus și mai puțin clar definit. În aceste cazuri, screeningul se face ca în populația generală, cu posibilitate de personalizare dacă istoricul familial este semnificativ.

  • Autoexaminare: de la 25 de ani.
  • Mamografie: anual, de la 40 de ani.
  • RMN mamar cu contrast: nu este recomandat de rutină.

Important

  • Aceste recomandări sunt generale și pot fi adaptate în funcție de istoricul familial și de resursele disponibile.
  • Screeningul trebuie efectuat în centre cu experiență în monitorizarea femeilor cu risc genetic crescut, sub coordonarea unei echipe multidisciplinare (genetică, imagistică, oncologie, ginecologie).

“În cabinet, văd femei care vin la control cu teamă și pleacă mai liniștite. Frica se topește atunci când înțelegi, când ai informație și sprijin. Screeningul nu e doar despre boală, ci despre puterea de a te cunoaște și de a avea grijă de tine.”

Dr. Roxana Pintican

/02

Screeningul pentru cancerul ovarian la femeile cu mutații genetice – între știință, vigilență și echilibru

Diana Feier

Conf. Dr. Diana Feier, MD, PhD, Medic Primar Radiolog

Lipsa unui screening perfect nu înseamnă lipsă de soluții – ci nevoia de informare, atenție și monitorizare personalizată.

Dr Diana Feier
Medic primar radiologie și imagistică medicală, conferențiar universitar la Catedra de Radiologie și Imagistică a UMF „Iuliu Hațieganu" Cluj‑Napoca. Parte din echipa Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca și a Clinicii de Imagistică MedView. Pasionată de imagistica dedicată femeilor, cu interes pentru sprijinul pacientelor oncologice în procesul de diagnostic și tratament.Articol publicat în cadrul programului educațional HER Genes.

Cancerul ovarian este una dintre bolile oncologice cel mai greu de descoperit în stadii timpurii. Deși genetica și imagistica pelvină au progresat semnificativ, nu există încă o metodă de screening recunoscută ca eficientă de către ghidurile internaționale, nici măcar pentru femeile purtătoare ale unor mutații cu risc crescut precum BRCA1, BRCA2, RAD51C, RAD51D, BRIP1 sau cele asociate sindromului Lynch.

La HER Genes, considerăm că lipsa unui screening perfect nu înseamnă lipsă de soluții. Prevenția se construiește prin informare, vigilență și monitorizare personalizată, adaptată fiecărei femei în funcție de profilul genetic.

De ce nu avem un screening eficient

Cele mai multe forme de cancer ovarian, în special carcinomul seros de grad înalt, nu pornesc dintr-un precursor ușor de recunoscut. Adesea se dezvoltă rapid din celulele trompelor uterine și ajung repede în stadii avansate.

Metodele uzuale — ecografia transvaginală și CA‑125 — pot fi utile, dar au limite. Valorile pot fi crescute în afecțiuni benigne (chisturi ovariene minim complexe, endometrioză, inflamații pelvine) sau pot rămâne normale în tumori maligne mici. Aceste metode sunt părți ale unui proces complex de evaluare, adaptat vârstei, istoricului familial și riscului genetic.

Profilaxie și monitorizare

Pentru purtătoarele BRCA1/BRCA2, intervenția chirurgicală profilactică — histerectomie cu ovarectomie bilaterală — rămâne metoda cu cea mai mare reducere a riscului de cancer tubo‑ovarian (eficiență >95%). Momentul intervenției se stabilește individual de către o echipă multidisciplinară.

Pentru femeile care amână sau aleg să nu facă această intervenție, precum și pentru cele cu mutații cu risc moderat/reduse, monitorizarea imagistică periodică este esențială.

1) Ecografia transvaginală

Metoda de bază pentru evaluarea ovarelor și trompelor. Recomandare: la 6–12 luni, în centre cu experiență în imagistica pelvină. Aparatura performantă și expertiza operatorului permit analiza detaliată a structurilor vasculare intralezionale și a modificărilor subtile.

Ajută la identificarea chisturilor complexe, componentelor solide intrachistice și a modificărilor de vascularizație. Nu este un test universal de screening, dar are o valoare importantă în monitorizarea personalizată, atunci când există un risc genetic cunoscut.

2) Markerii serici – CA‑125 și HE4 + ROMA

CA‑125 poate crește în cancerul ovarian, dar și în situații benigne (menstruație, endometrioză, inflamații). Există și cancere ovariene cu CA‑125 normal — de aceea interpretarea este întotdeauna clinică.

HE4 este mai specific pentru tumorile epiteliale maligne și este mai puțin influențat de afecțiuni benigne. ROMA (Risk of Ovarian Malignancy Algorithm) combină cei doi markeri pentru o estimare statistică a riscului. Nu este screening de rutină, dar poate completa ecografia, mai ales la femeile cu risc crescut fără intervenție profilactică. Monitorizarea valorilor proprii în timp este adesea mai utilă decât raportarea la o limită fixă.

3) Ascultarea propriului corp

Simptome precum balonare, plenitudine abdominală, oboseală, tulburări digestive, urinări frecvente, disconfort pelvin pot părea minore. Dacă persistă > 2–3 săptămâni, e indicată o evaluare medicală, mai ales în context de risc genetic.

4) Consilierea genetică

Actualizarea periodică a riscului genetic permite adaptarea planului de monitorizare. În funcție de mutație, vârstă și istoric familial, medicul genetician și ginecologul stabilesc intervalele optime de investigații și pot decide momentul intervențiilor preventive.

5) IRM-ul pelvin – precizie și claritate

IRM este o metodă neiradiantă cu rezoluție înaltă, utilă pentru caracterizarea leziunilor ovariene și a complexului tubo‑ovarian, diferențierea benign/malign și analiza difuziei (corelată cu densitatea și activitatea celulară). Nu se folosește ca screening de rutină, dar este standardul de referință când ecografia ridică incertitudini sau când riscul genetic impune o monitorizare atentă.

În funcție de context, IRM poate fi efectuat la 6–12 luni, decis împreună cu medicul genetician sau oncolog. Extinderea cu abdomenul poate oferi informații utile despre ficat, vezică, rect, peritoneu.

Din perspectiva radiologului

Radiologul evaluează întregul context, nu doar ovarul. Un aspect ecografic normal nu elimină complet riscul, iar un chist aparent banal poate ascunde modificări ce necesită urmărire.

La paciente cu endometrioză, valorile crescute ale CA‑125 pot să nu însemne malignitate. IRM‑ul pelvin clarifică leziunile endometriozice, inflamațiile asociate și modificările ovariene, permițând diferențierea între procese benigne și suspecte.

La HER Genes susținem colaborarea între radiolog, ginecolog, genetician și pacientă. Screeningul standardizat încă nu există, dar vigilența informată poate face diferența.

Întrebări frecvente

1. Cât de des ar trebui să fac ecografia transvaginală dacă am o mutație BRCA?

De obicei, la 6–12 luni, în funcție de vârstă, istoricul familial și recomandarea medicului.

2. Ce înseamnă o valoare crescută a CA‑125?

Poate indica inflamație, endometrioză sau, mai rar, o leziune malignă. Rezultatul trebuie interpretat în context clinic.

3. IRM‑ul implică durere sau radiații?

Nu. IRM‑ul este o metodă imagistică neiradiantă care utilizează un câmp magnetic și unde radio pentru imagini detaliate, fără durere sau disconfort semnificativ.

4. Pot face IRM în timpul menstruației sau dacă am dispozitiv intrauterin?

Da. Momentul ideal este faza foliculară (ziua 5–12) a ciclului menstrual.

5. Dacă am o mutație, voi face sigur cancer?

Nu. Înseamnă un risc mai mare, care poate fi redus prin monitorizare regulată și decizii medicale corecte.

Mesaj HER Genes

Screeningul perfect nu există. Dar atenția constantă și colaborarea cu medicul pot face diferența. Învățarea propriului risc și monitorizarea personalizată salvează timp, echilibru și, uneori, vieți.

/03

Screening digestiv în sindromul HBOC

Adriana Bintintan

Dr. Adriana Bintintan, MD, PhD, Medic Primar Gastroenterolog

“Îți scriu ca să înțelegi mai ușor ce se întâmplă în corpul tău și ce putem face împreună pentru a preveni, nu doar pentru a trata.”

Dacă ai o mutație patogenă BRCA sau BRCA‑like, e firesc să te gândești mai ales la sân și ovare. Totuși, unele dintre aceste mutații pot crește și riscul pentru cancerele digestive (pancreas, colon, stomac). Nu înseamnă că vor apărea, ci că merită să fim cu un pas înainte.

1. Ce înseamnă screeningul digestiv pentru tine

Screeningul înseamnă verificări periodice, prin investigații specifice, pentru a identifica modificări care pot fi tratate din timp. În sindromul HBOC, screeningul se adaptează după genă, istoric familial și vârstă. Cel mai important este ca recomandările să fie personalizate, nu „după un tipar general".

2. Ce ar trebui verificat

Pancreas

  • La purtătoarele de variante patogene BRCA2 sau ATM, mai ales cu istoric familial: screening anual prin RMN abdominal sau ecoendoscopie digestivă superioară.
  • Dacă în familie au existat cazuri de cancer pancreatic, recomandarea se poate extinde și pentru BRCA1, PALB2, MLH1, MSH2, MSH6, TP53.
  • Debutul: de regulă la 50 de ani sau cu 10 ani mai devreme decât cel mai tânăr caz din familie.

Colon

  • Dacă în familie au fost cazuri de cancer de colon sau există suspiciune de sindrom Lynch: colonoscopie de la 20–25 ani, repetată la 1–2 ani.
  • Dacă ai doar mutație BRCA fără istoric digestiv: colonoscopie ca în populația generală — prima la 45–50 ani, apoi la 10 ani, dacă este normală.

Stomac

  • La mutația CDH1 (sau rude cu cancer gastric difuz): gastroscopie în centre cu experiență; uneori se discută gastrectomie profilactică în echipă multidisciplinară.
  • Helicobacter pylori: testare și eradicare — o măsură simplă și eficientă de prevenție.
  • Pentru BRCA, riscul de neoplasm gastric este discutabil (ușor mai crescut pentru BRCA2). Gastroscopie recomandată dacă există istoric familial de cancer gastric, cu 10–15 ani mai devreme decât cel mai timpuriu caz.

3. Cum te pregătești – pas esențial pentru rezultate corecte

Calitatea imaginilor și capacitatea de a identifica leziuni precoce depind direct de pregătire.

Pentru colonoscopie

  • Cu câteva zile înainte: dietă săracă în fibre (fără legume crude, semințe, fructe cu coajă, pâine integrală).
  • În ajun: soluție de curățare intestinală conform instrucțiunilor (ex.: Fortrans 4 L sau Eziclen 2 L) — ideal consumată integral.
  • În ziua investigației: vino însoțită; majoritatea pacientelor aleg o sedare ușoară pentru confort.

“O colonoscopie bine pregătită poate salva ani din viață; una făcută în grabă poate rata leziuni importante.”

Pentru gastroscopie

  • Post 6–8 ore (fără mâncare sau lichide).
  • Anunță medicația (anticoagulante, aspirină, antiacide); unele necesită ajustare.
  • Evită fumatul și guma în ziua examinării.

Pentru RMN abdominal / ecoendoscopie

  • De regulă anual, în centre specializate.
  • Adu raportul genetic și o listă scurtă cu rudele diagnosticate, pentru personalizarea protocolului.

4. Ce tehnici folosim

În centrele cu expertiză folosim endoscopii HD, lumină îngustă (NBI/BLI) sau cromoendoscopie — metode care detectează modificări microscopice înainte de a fi vizibile cu ochiul liber. Tehnologia contează.

5. Mesaj pentru tine

“Screeningul digestiv nu este un drum al fricii, ci o formă de grijă față de tine. Nu trebuie făcut totul deodată, ci pas cu pas, cu un medic care te cunoaște și îți explică rațional fiecare recomandare. Adu cu tine rezultatele genetice și istoricul familial. De restul ne ocupăm împreună.”

Dr. Adriana Bintintan

/04

Melanomul și genele BRCA

Maria Ciopartac

Dr. Maria Ciopartac, Medic Specialist Dermatolog

De multe ori, când vorbim despre mutațiile BRCA, ne gândim doar la riscul de cancer de sân sau ovarian. Dar aceste gene sunt implicate și în alte procese din organism, inclusiv în repararea ADN-ului din celulele pielii. De aceea, femeile purtătoare pot avea un risc ușor crescut și pentru melanom, o formă agresivă de cancer de piele.

Riscul diferă în funcție de genă – BRCA2 este cel mai frecvent asociată cu un risc mai mare, în timp ce pentru BRCA1 datele sunt mai puține și legătura pare mai slabă. Totuși, indiferent de genă, monitorizarea dermatologică periodică este importantă.

Cum se face screeningul pentru melanom

Screeningul nu doare, nu este invaziv și poate salva vieți.
Se face ușor, în cabinetul dermatologului:

  • Consultație de specialitate, o dată pe an sau mai des, dacă medicul recomandă (de exemplu, la 3–6 luni, în caz de nevi multipli).
  • Dermatoscopie – o examinare atentă a alunițelor cu un aparat special (dermatoscop) care permite observarea detaliilor invizibile cu ochiul liber.
  • Fotografiere corporală digitală integrală, pentru a putea compara imaginile de la o vizită la alta. Este singura metodă prin care pot fi depistate din timp modificările discrete ale alunițelor.

Dacă apare o aluniță nouă, o pată care sângerează sau o leziune care își schimbă forma ori culoarea, mergi imediat la dermatolog. În melanom, timpul face toată diferența.

Cum îți protejezi pielea, zi de zi

Prevenția începe acasă și ține în mare parte de obiceiurile noastre:

  • Folosește zilnic cremă de protecție solară SPF 30+ sau 50+, pe față, gât, mâini și orice zonă expusă. Nu doar vara – și lumina de iarnă poate afecta pielea.
  • Evită solar-ul și bronzul artificial. Expun pielea la radiații UV intense, un factor de risc clar pentru melanom.
  • Limitează expunerea directă la soare, mai ales între orele 10:00 și 16:00.
  • Poartă îmbrăcăminte cu protecție UV, pălărie cu bor larg și ochelari de soare.
  • Fii atentă la orice modificare a alunițelor – dacă observi ceva diferit, chiar mic, nu amâna controlul.

Mesaj pentru tine

Melanomul este unul dintre cancerele care pot fi depistate la timp, dacă ești atentă la semne și mergi la controale regulate. Iar pentru femeile cu mutații BRCA, aceste controale fac parte dintr-un plan mai amplu de grijă pentru sine.

Așa cum urmărim sânul sau ovarele, și pielea are nevoie de aceeași vigilență. Screeningul regulat și protecția solară zilnică sunt cele mai simple gesturi care pot face o mare diferență.

Pentru că a ști și a te îngriji la timp rămân cele mai puternice forme de prevenție.

Dr. Maria Ciopartac, medic dermatolog

O vizită la dermatolog, alături de Andra. Aflăm de la dr. Lorena Lisencu, medic specialist dermatolog ce înseamnă dermatoscopia și cum se face corect controlul alunițelor de pe piele.

/05

Îngrijirea pielii în menopauză

Irina Ionescu

Dr Irina Ionescu Medic specialist dermatovenerologie Clinica Skin Light Cluj-Napoca

Pe măsură ce trecem prin menopauză, pielea noastră se schimbă în mod natural — poate deveni mai uscată, mai subțire și își pierde o parte din elasticitate și strălucire. Fie că este o menopauză fiziologică sau indusă (chirurgical ori medicamentos), aceste transformări apar în principal din cauza scăderii nivelului de estrogen, hormon esențial pentru producția de colagen, hidratare și regenerare cutanată.

Cum se schimbă pielea

  • uscăciune și senzație de mâncărime;
  • pierderea fermității în zona feței, gâtului și decolteului;
  • riduri mai profunde, subțierea tegumentului și vindecare mai lentă a micilor leziuni;
  • pete pigmentare („lentigine") cauzate de expunerea la soare;
  • uneori, acnee de menopauză și fire de păr nedorite, din cauza dezechilibrelor hormonale.

Aceste schimbări pot fi gestionate eficient printr-o rutină zilnică atentă și tratamente moderne adaptate nevoilor pielii mature.

Rutina zilnică de îngrijire

Dimineața:

  • Curățare delicată — demachiant cremos sau uleios, fără sulfați (ex.: CeraVe Hydrating Cleanser, Toleriane Hydrating Gentle Cleanser).
  • Ser antioxidant — vitamina C sau resveratrol (ex.: CE Ferulic, Pure Vitamin C 10).
  • Cremă hidratantă cu efect de barieră — ceramide, acid hialuronic, peptide (ex.: CeraVe Moisturizing Cream, Hyalu B5 Serum).
  • Protecție solară SPF 30–50 — zilnic, chiar și în zilele înnorate (ex.: Anthelios, Photoderm).

Seara:

  • Curățare blândă.
  • Etapă activă: retinoid sau niacinamidă pentru stimularea colagenului și uniformizarea tonului pielii.
  • Cremă hidratantă/reparatoare bogată în ceramide și acid hialuronic.
  • Săptămânal: exfoliere chimică ușoară (acid lactic, PHA) și o mască hidratantă calmantă.

Tratamente medicale moderne

  • Injectabile cu acid hialuronic — restabilesc volumul și hidratarea în profunzime.
  • Biostimulatori de colagen — stimulează producția naturală de colagen și redensifică pielea.
  • Mezoterapie (skin boosters) — redă luminozitate și fermitate.
  • Neuromodulatori (Botox®, Dysport®) — relaxează mușchii care formează ridurile de expresie.
  • Lasere și radiofrecvență — uniformizează textura pielii și stimulează regenerarea dermică.

Toate aceste tratamente trebuie recomandate individual, în urma unui consult dermatologic.

Stil de viață și echilibru

  • Hidratează-te corespunzător.
  • Adoptă o alimentație bogată în omega-3, legume verzi și proteine curate.
  • Fă mișcare de cel puțin 3 ori pe săptămână.
  • Dormitul suficient și gestionarea stresului susțin repararea pielii.
  • Evită fumatul și consumul excesiv de alcool.

Pielea ta reflectă nu doar produsele pe care le folosești, ci și felul în care trăiești, te odihnești și te iubești.

Întrebări frecvente (FAQ)

1. Pot folosi retinoizi dacă am pielea sensibilă sau uscăciune accentuată?

Da, dar introdu treptat produsul – de 2–3 ori pe săptămână, seara, după aplicarea unui ser hidratant sau a unei creme emoliente. Alege retinol 0,1–0,3% sau retinaldehidă, mai blândă și mai bine tolerată.

2. Care este ordinea corectă a produselor în rutina zilnică?

Dimineața: curățare → antioxidant → cremă hidratantă → protecție solară. Seara: curățare → ingredient activ (retinoid/niacinamidă) → cremă hidratantă. Simplitatea și constanța sunt mai eficiente decât multe produse aplicate simultan.

3. Când pot relua tratamentele estetice după o intervenție oncologică sau în context genetic?

Numai cu acordul medicului oncolog/curant; de regulă, la minimum 9–12 luni după finalizarea chimioterapiei. În cazul terapiei hormonale sau imunoterapiei, decizia se personalizează.

Dr. Irina Ionescu
Medic specialist dermatovenerologie – Clinica Skin Light, Cluj-Napoca

/06

Mastectomia profilactică – ce trebuie să știi înainte de a decide

Oana Mihețiu

Dr. Oana Mihețiu, Medic Specialist Chirurgie Generala

Mastectomia profilactică – ce trebuie să știi înainte de a decide

Explicații oferite de Dr. Oana Mihețiu – medic chirurgie generală și chirurgie plastică, estetică și microchirurgie reconstructivă

Acest text este pentru tine, dacă porți o mutație genetică (BRCA1/BRCA2 sau gene înrudite) sau ai risc crescut de cancer mamar și iei în calcul mastectomia profilactică.

Ce înseamnă, pe scurt

Mastectomia profilactică înseamnă îndepărtarea sânilor sănătoși pentru a reduce riscul de a face cancer mamar. Nu este o obligație, ci o alegere personală informată. De regulă, se combină cu o reconstrucție mamară (imediată sau la distanță).

Cui i se recomandă

  • Femeilor cu mutații patogene confirmate: BRCA1/BRCA2 (și, în contexte particulare, PALB2, TP53, CDH1, PTEN, STK11).
  • Femeilor cu istoric familial puternic de cancer mamar/ovarian, chiar dacă testarea nu a identificat încă o mutație, în urma unei evaluări oncogenetice.
  • Femeilor cu cancer mamar unilateral care doresc mastectomie profilactică la sânul controlateral.

Când e momentul potrivit

Decizia se ia individual, ținând cont de vârstă, planuri de sarcină/alăptare, istoric familial și starea emoțională. Orientativ:

  • BRCA1: se discută adesea de la ~30 de ani.
  • BRCA2: uneori mai târziu decât BRCA1; se ține cont și de vârsta celui mai tânăr caz din familie.

Alternativa este o monitorizare riguroasă (consultații, imagistică periodică, biopsie la cea mai mică suspiciune). Aceasta depistează precoce, dar nu previne apariția unui cancer.

Ce opțiuni de reconstrucție există

Reconstrucția poate fi imediată (în aceeași operație) sau secundară (la 6–12 luni).

1) Implant mamar (proteză)

  • Intervenție: pentru o mastectomie bilaterală cu reconstrucție imediată, durata medie este de 4–6 ore. Implanturile pot fi poziționate sub mușchi (subpectoral) sau deasupra mușchiului (prepectoral), în funcție de calitatea tegumentului și de indicația chirurgicală.
  • Spitalizare: 3–5 zile • Recuperare: 4–6 săptămâni.
  • Avantaje: intervenție mai scurtă decât cea cu țesut propriu, recuperare mai rapidă, cicatrici limitate, rezultat estetic stabil și reconstrucție bilaterală posibilă în aceeași etapă operatorie.
  • Dezavantaje: aspect și consistență mai puțin naturale; risc de formare a unei capsule fibroase în jurul implantului, care poate necesita reintervenție; unele paciente pot avea senzație de tensiune sau asimetrie în timp. Implanturile pot necesita înlocuire după 15–20 de ani, uneori mai devreme.
  • Siguranță: implanturile mamare nu cresc riscul de cancer de sân. Foarte rar (≈1 caz la 30.000–80.000 de paciente) a fost descris un limfom anaplazic cu celule mari asociat implantului (BIA‑ALCL). Este o complicație extrem de rară și tratabilă prin îndepărtarea capsulei și a implantului, cu o rată foarte bună de vindecare. Chirurgul îți explică semnele de urmărit (umflare, durere, lichid apărut brusc după ani), dar probabilitatea rămâne foarte mică.

2) Țesut propriu (lambouri autologe – DIEP, TRAM, latissimus dorsi)

  • Intervenție: 6–10 ore pentru reconstrucție bilaterală, necesitând microchirurgie.
  • Spitalizare: 5–7 zile • Recuperare: 4–8 săptămâni.
  • Avantaje: rezultat natural la atingere, formă și mobilitate apropiate de sânul real; nu necesită schimbare ulterioară.
  • Dezavantaje: operație mai lungă și mai complexă; posibile complicații la locul donator (abdomen, spate); există un risc mic de pierdere a lamboului.
  • Factori de selecție: reconstrucția DIEP nu este potrivită pentru toate femeile — dacă ești foarte slabă, ai cicatrici abdominale extinse, fumezi, ai diabet sau boli vasculare, implantul rămâne o opțiune mai sigură.

Imediată sau întârziată?

Reconstrucția imediată (în aceeași operație cu mastectomia) are avantajul unui impact psihologic mai mic și al unui rezultat estetic mai bun, dar complicațiile sunt mai frecvente dacă ai urmat chimioterapie recentă.

Radioterapia postoperatorie este posibilă și în prezența implantului, însă crește riscul de contractură, rigiditate și asimetrie. În aceste cazuri, chirurgul poate recomanda reconstrucția întârziată (după finalizarea tratamentelor). Uneori e mai bine să aștepți câteva luni – chiar dacă e greu emoțional – pentru un rezultat stabil și sigur.

Dr. Oana Mihețiu
Medic chirurgie generală și chirurgie plastică, estetică și microchirurgie reconstructivă.
Fiecare corp are povestea lui și merită un plan personalizat. Nu există o soluție universală — există echilibru între dorință, siguranță și timp.

Dr Magda Duma, purtător BRCA1: Atunci când am decis să fac mastectomia profilactică, am avut de ales între implanturi de silicon și reconstrucția mamară de tip DIEP.

Pentru că structura mea corporală o permitea, am ales DIEP-ul — o intervenție mai lungă, mai complexă, dar care s-a dovedit a fi exact ceea ce mi se potrivea.

Astăzi pot spune că sunt foarte recunoscătoare pentru alegerea făcută și încurajez pe toate femeile care se confruntă cu decizii similare să își acorde timp, să se informeze și să ceară consiliere specializată — pentru că fiecare corp are propria soluție potrivită.

În video-urile de mai jos, dr. Maximilian Muntean explică ce înseamnă o reconstrucție de tip DIEP și cui i se potrivește cel mai bine.

/07

Despre cicatrici, reconstructii mamare si bustiera potrivita

Daniela Visinescu

Daniela Visinescu, Fondatoare MAAM

În spatele fiecărei cicatrici există o poveste de curaj. Uneori spusă în șoaptă, alteori cu lacrimi sau zâmbete, dar întotdeauna autentică. Din 2007, am fost martorii acestor povești și am învățat că vindecarea nu înseamnă doar timp, ci și sprijinul potrivit. Bustiera medicală devine astfel o parte firească din acest proces – o îmbrățișare care oferă protecție, confort și siguranță acolo unde trupul are nevoie de grijă.

Bustiera – aliata tăcută a vindecării

După ani de experiență, am înțeles că bustiera nu este doar un detaliu tehnic. Este o aliată de încredere în perioada de recuperare, un suport care îi oferă femeii acel sentiment delicat de siguranță, ajutând-o să facă pași mici, dar siguri, către normalitate. Uneori, o simplă bustieră poate face diferența între disconfort și liniște, între teamă și încredere.

Bustierele MAAM – detalii care contează

  • Compresive, prevăzute cu un elastic de bază îngust (3 cm)
  • Realizate din materiale cu protecție antibacteriană
  • Conțin fibre de elastan care asigură compresia
  • Cu interior din bumbac moale, pentru confort și protecție

Tipuri de sutiene postoperatorii recomandate

  • Bustiere – mai decupate în zona axilei și la spate, pentru libertate de mișcare
  • Veste – acoperă bine axila și spatele; sunt recomandate mai ales când reconstrucția implică mușchiul latissimus dorsi

În majoritatea cazurilor de mastectomie, recomandarea principală este purtarea unei veste postoperatorii, care oferă susținere și compresie uniformă.

După mastectomie – fiecare corp are nevoi diferite

  • Mastectomie unilaterală fără reconstrucție imediată: vesta are material drept, fără cupă, care oferă compresie ușoară și previne acumularea de lichid.
  • Mastectomie unilaterală cu reconstrucție imediată: se recomandă o vestă cu o cupă mică (A–B) ce susține implantul și acomodează sânul natural, reducând diferența vizuală.
  • Mastectomie bilaterală fără reconstrucție: dacă nu au fost excizați mulți ganglioni axilari, poate fi folosită o bustieră fără cupe, pentru ambele părți.
  • Mastectomie bilaterală cu reconstrucție: se poate purta bustieră sau vestă cu cupe mici (A–B), prevăzute cu elastic îngust la bază, care permite plasarea tuburilor de dren.

Avantajele bustierei sau vestei post-mastectomie

  • Controlul acumulării de lichid – fibrele compresive reduc riscul de serom și contribuie la vindecare.
  • Senzația de siguranță – majoritatea femeilor spun că “mă simt mai în siguranță”, “implantul e la locul lui”, “pot să mă mișc fără teamă”.
  • Protecția pielii sensibile – interiorul din bumbac și protecția antibacteriană reduc iritațiile, transpirația și frecarea, favorizând o cicatrizare mai blândă și mai rapidă.

Recomandarea noastră

Pentru că această etapă este una delicată, recomandăm să aveți cel puțin două bustiere: una de purtat și una de schimb. Este un gest simplu, dar care oferă siguranță, confort și liniște.

Bustierele MAAM în practică

Bustieră MAAM pentru cicatrici - model 1
Bustieră MAAM pentru cicatrici - model 2
Bustieră MAAM pentru cicatrici - model 3

Modele de bustiere MAAM specializate pentru perioada postoperatorie

Iar atunci când corpul își va găsi echilibrul, vă așteptăm cu o gamă variată de modele care păstrează materialul compresiv și elasticul specific, dar adaugă detalii feminine – dantelă, texturi fine, transparențe discrete – pentru ca fiecare femeie să se regăsească în oglindă, așa cum este: frumoasă, curajoasă și învingătoare.
Descoperă toate modelele

Daniela Vișinescu
Femeie, Fondatoare MAAM România

Bustiera potrivită – parte esențială din vindecarea și confortul după reconstrucția mamară

Din perspectiva dr. Maximilian Muntean, medic primar chirurgie plastică, estetică și microchirurgie reconstructivă.

În video-urile de mai jos, dr. Maximilian Muntean explică importanța alegerii unei bustiere potrivite după reconstrucția mamară și cum aceasta contribuie la procesul de vindecare și confort.

/08

Chirurgia profilactică pelvină (anexectomia bilaterală) în sindromul de risc genetic pentru cancer ovarian

Adrian Bintintan

Conf.Dr. Vasile Bintintan, MD, PhD, Medic Primar Chirurg, Chirurgie Generala

Cui i se recomandă? Femeilor purtătoare de mutații cu risc crescut de carcinom tubo‑ovarian: BRCA1, BRCA2 (consacrate) și RAD51C, RAD51D, BRIP1 (risc moderat–înalt). În unele situații, pentru sindromul Lynch (MLH1, MSH2, MSH6, PMS2) se recomandă histerectomie totală cu anexectomie bilaterală după încheierea planului reproductiv, mai ales pentru prevenția cancerului endometrial și ovarian.

Vârste recomandate (orientativ – se individualizează în consiliere genetică)

  • BRCA1: 35–40 ani (după finalizarea planului de sarcină).
  • BRCA2: 40–45 ani.
  • RAD51C / RAD51D / BRIP1: 45–50 ani (începe discuția înainte de 45).
  • PALB2: se poate lua în considerare la 45–50 ani (în funcție de istoric familial și risc cumulativ).
  • Sindrom Lynch (MLH1/MSH2/MSH6/PMS2): histerectomie totală + salpingo‑ooforectomie bilaterală după fertilitate, de preferat înainte de 40 ani.

De ce timingul e important

RRSO (salpingo‑ooforectomia bilaterală cu reducerea riscului) rămâne cea mai eficientă metodă de prevenire a cancerului tubo‑ovarian în BRCA1/2 și reduce semnificativ mortalitatea. Există însă un risc rezidual mic de carcinom peritoneal primar (~1–3% la 20 ani). Riscul e mai ridicat dacă examenul histopatologic identifică STIC (carcinom seros tubar intraepitelial).

Ce presupune operația

RRSO înseamnă îndepărtarea ambelor trompe uterine și a ovarelor, uzual prin laparoscopie sau robotic, cu incizii mici și recuperare rapidă. Piesele se trimit la anatomie patologică cu protocol SEE‑FIM (secționare extensivă a fimbriei) pentru a detecta leziuni incipiente (STIC).

Notă:Salpingectomia cu ooforectomie întârziată” (trialuri WISP – NCT02760849 și TUBA – NCT04294927) presupune îndepărtarea inițială a trompelor, cu păstrarea temporară a ovarelor până la o dată ulterioară. Poate amâna menopauza, dar nu elimină riscul de cancer atât timp cât ovarele rămân in situ.

Spitalizare și recuperare

  • Internare: de regulă 1 noapte.
  • Autonomie: a doua zi.
  • Activități obișnuite: în 5–7 zile.
  • Capacitate de efort: 2–4 săptămâni.

Consecințe și cum le gestionăm

1) Menopauză chirurgicală

Deficitul brusc de estrogen determină simptome vasomotorii (bufeuri), tulburări de somn, dispoziție, dispareunie, scăderea libidoului – de obicei mai intense decât la menopauza naturală. Pe termen lung: osteoporoză, risc cardiovascular crescut.

  • Terapie de substituție hormonală (HRT) până la vârsta medie a menopauzei naturale la femeile fără cancer mamar în antecedente; îmbunătățește simptomele și sănătatea osoasă/urogenitală fără a anula beneficiul oncologic al RRSO la purtătoarele BRCA.
  • Terapie locală vaginală, fizioterapie de planșeu pelvin, consiliere sexuală.
  • Prevenția osteoporozei: exerciții, vitamina D și calciu adecvat, DEXA la nevoie.

2) Fertilitate

RRSO determină infertilitate; discuția despre fertilitate (vitrificare ovocite/embrioni) trebuie purtată înainte de operație, în special la vârste tinere.

3) Risc rezidual după RRSO

Chiar și după anexectomie, există un risc mic (~0,9–2,7% la 20 ani) de carcinom peritoneal primar, mai ales dacă pe piesă s‑a identificat STIC. Nu există screening dovedit eficient post‑RRSO; accent pe monitorizare clinică și prezentare la medic dacă apar simptome de alarmă (creșterea circumferinței abdomenului, dureri abdominale).

Întrebări frecvente

Se recomandă ecografie transvaginală/CA‑125 ca “screening” până la operație?

Ecografia poate identifica modificări sugestive, dar poate da rezultate fals pozitive/negative, iar odată apărută tumora pe suprafața ovarului, riscul de carcinomatoză peritoneală este major. Nu reduce mortalitatea; profilaxia chirurgicală la vârsta optimă rămâne intervenția‑cheie.

Se îndepărtează și uterul la BRCA?

De rutină, nu. Se discută individual (ex.: adenomioză severă, indicații ginecologice, preferințe privind HRT). În sindromul Lynch se recomandă asocierea histerectomiei totale la RRSO după încheierea planului reproductiv.

Rezumat pentru pacientă

  • BRCA1: discută RRSO la 35–40 ani.
  • BRCA2: discută RRSO la 40–45 ani.
  • RAD51C/D/BRIP1: discută RRSO la 45–50 ani.
  • Operație laparoscopică/robotică, cu externare și recuperare rapidă.
  • Pentru simptomele menopauzei chirurgicale: consideră HRT (dacă nu ai avut cancer de sân) până la vârsta menopauzei naturale.
  • Rămâne un risc mic de cancer peritoneal — fii atentă la simptome noi și menține controalele.
“Decizia pentru profilaxie pelvină nu este ușoară. Rolul nostru este să-ți oferim informație clară, un plan sigur și o recuperare rapidă. Așa se transformă frica în control și grijă pentru viitor.”
Conf. Univ. Dr. Vasile Bințințan
/09

Fertilitatea după diagnostic: ce mi-ar fi plăcut să știu atunci

Larisa Pinteae

Larisa Pintea, Fostă pacientă oncologică, Absolventă a Departamentului de Sănătate Publica al UBB Cluj Napoca

Am primit diagnosticul înainte de 20 de ani. Nu știam atunci că fertilitatea poate fi protejată, nici că există o ramură medicală dedicată acestui subiect. Azi scriu dintr-un loc de înțelegere și speranță — pentru fetele și femeile care, într-o zi, vor trece printr-un drum asemănător.

Acest ghid s-a născut dintr-o experiență personală: diagnosticul vine repede, tratamentele încep repede, iar întrebările despre viitor și fertilitate apar atunci când ți se pare că timpul nu mai are răbdare. Am adunat aici ce mi-ar fi plăcut să știu chiar în primele zile – practic, clar, empatic.

1) De ce contează să întrebi devreme

În primele 1–3 săptămâni de la diagnostic există, adesea, o fereastră scurtă în care pot fi începute măsuri de prezervare a fertilității, fără a întârzia tratamentul oncologic. A întreba devreme îți deschide opțiuni.

2) Opțiuni de prezervare a fertilității (pe scurt)

  • Crioconservarea ovocitelor – stimulare ovariană controlată (≈10–14 zile), recoltare și congelare ovocite. Potrivită dacă nu există partener sau nu vrei/nu poți crea embrioni.
  • Crioconservarea embrionilor – similar, dar ovocitele sunt fertilizate înainte de congelare. Potrivită dacă există partener sau accepți fertilizarea in vitro cu material donator.
  • Crioprezervarea țesutului ovarian – prelevare chirurgicală minim invazivă a unui fragment de ovar, urmată de congelare. Utilă când tratamentul trebuie început foarte repede sau la adolescente.
  • Suprimare temporară a funcției ovariene cu analogi GnRH – măsură adjuvantă, nu substitut pentru crioconservare.

3) Cronologia practică (orientativ)

  • Ziua 0–3: confirmarea diagnosticului → cere trimitere rapidă la medic de fertilitate (reproducere umană asistată).
  • Ziua 1–7: consult fertilitate + analize inițiale (AMH, ecografie transvaginală), discuție despre opțiuni și timp disponibil.
  • Ziua 7–21: stimulare ovariană (unde e sigur) + recoltare ovocite / creare embrioni.
  • În paralel: decizia privind GnRH, discuția despre riscul tratamentului asupra ovarului, consimțământ informat.
  • După tratament: reevaluare endocrinologică/ginecologică (menstruație, AMH, plan pe termen lung).

4) Întrebări esențiale pentru echipa medicală

  • Cum îmi afectează protocolul oncologic șansele de a avea o sarcină în viitor?
  • Am timp medical sigur pentru o procedură de prezervare? Care e fereastra mea?
  • Ce opțiune mi se potrivește: ovocite, embrioni sau țesut ovarian? Ce riscuri are fiecare?
  • Pot folosi analogi GnRH în paralel? Care sunt beneficiile și limitele?
  • Unde pot face procedura cel mai repede și care sunt costurile (inclusiv stocarea anuală)?
  • Cine mă sprijină emoțional (consilier/psihoterapeut, navigator de pacienți)?

5) Mituri vs. realitate (pe scurt)

  • “Dacă încep tratamentul, nu mai e nimic de făcut.” – Uneori există măsuri adjuvante și planuri pentru viitor.
  • “Toate tratamentele duc la infertilitate.” – Riscul variază în funcție de tipul de terapie, doze, vârstă, rezerva ovariană.
  • “Nu pot amâna deloc.” – Circuitele rapide pot permite proceduri în 10–14 zile; întreabă despre ele.
  • “Fără partener nu am opțiuni.” – Crioconservarea ovocitelor este independentă de statutul de cuplu.

6) După tratament – ce urmăresc

  • Revenirea ciclului menstrual.
  • AMH și ecografia transvaginală, ca indicatori ai rezervei ovariene.
  • Consiliere pentru sarcină în siguranță (timing, riscuri, suport multidisciplinar).
  • Clarificarea opțiunilor: FIV cu ovocite/embrioni congelați, donare, sarcină purtată vs. alte căi de maternitate.

7) Resurse emoționale pentru parcurs

E normal să te simți copleșită. Caută sprijin: psihoterapie, grupuri de suport, prieteni. Notează întrebările înainte de consultații și mergi, dacă poți, cu o persoană de încredere.

Fraza care deschide uși: “Aș vrea să înțeleg impactul tratamentului asupra corpului meu și ce opțiuni am pentru a-mi prezerva fertilitatea.”

de Larisa Pintea, diagnostic de cancer sub 20 de ani
pentru rubrica «Ghidul tău – Screening și profilaxie», HER Genes

/10

Cum am învățat să îmi susțin sănătatea după menopauză

Andra Deac

Andra Deac, fondatoare Asociatia Gabrielle, purtatoare BRCA1, supravietuitoare TNBC

În urmă cu doi ani, la 34 de ani, am fost diagnosticată cu cancer de sân triplu negativ. În contextul mutației genetice BRCA1, am ales să fac o histerectomie totală profilactică – o decizie dificilă, dar necesară. Intervenția a declanșat menopauza precoce, cu transformări hormonale, fizice și emoționale profunde.

Corpul meu s-a schimbat. La fel și nevoile sale. Dincolo de tratamentele oncologice, am simțit că trebuie să-l ascult cu răbdare și să învăț din nou să-l îngrijesc. Să înțeleg ce pot face pentru a contracara efectele menopauzei: pierderea masei osoase, fragilitatea musculară, bufeurile, schimbările de dispoziție, anxietatea și riscul cardiovascular crescut.

Mișcarea – fundația echilibrului

Primul pas a fost antrenamentul cu greutăți. Nu pentru imagine, ci pentru reziliență. Studiile arată că exercițiile de rezistență, efectuate de cel puțin 2–3 ori pe săptămână, îmbunătățesc densitatea osoasă, reduc bufeurile și cresc starea generală de bine. O meta-analiză publicată în Journal of Women's Health (2022) a arătat că după 15 săptămâni de antrenament, femeile aflate în menopauză au avut o reducere de aproximativ 50% a bufeurilor moderate și severe. Efectele apar doar dacă exercițiul devine parte constantă din viață.

Nutriția și suplimentele – sprijin pentru refacerea interioară

Am regândit alimentația și suplimentarea. Am introdus colagen marin pentru sănătatea articulațiilor, a țesutului conjunctiv și a oaselor. Un studiu publicat în Nutrients a arătat că administrarea zilnică de peptide de colagen timp de un an a crescut densitatea minerală osoasă la nivelul coloanei vertebrale și al femurului. Alte cercetări, publicate în Marine Drugs, sugerează că peptidele derivate din pește stimulează osteoblastele și contribuie la regenerarea osoasă.

Am adăugat vitamina D3 într-o formulă uleioasă, pe care o iau odată cu mesele principale, pentru o absorbție optimă. Din când în când fac cure scurte cu un complex mineral care conține calciu, mai ales în perioadele în care resimt disconfort osos. Totuși, sunt atentă: unele meta-analize, precum cea publicată în BMJ, au semnalat o posibilă legătură între suplimentarea constantă cu calciu și riscul cardiovascular crescut.

Despre terapia hormonală și alegeri personale

Există cercetări care sugerează că terapia de substituție hormonală ar putea fi sigură pentru femeile purtătoare BRCA1, dacă nu au avut cancer anterior. Un studiu amplu, publicat în JAMA Oncology (2021), a arătat că terapia cu estrogen singur nu a crescut riscul de cancer de sân la femeile cu mutație BRCA1. Totuși, dovezile rămân limitate. Eu am ales o cale diferită – fără terapie hormonală –, concentrându-mă pe metode integrative, validate prin alte intervenții non-hormonale.

Micile gesturi care contează

Am redus aproape complet zahărul și alcoolul. Am observat o legătură clară între consumul de zahăr și frecvența bufeurilor – când glicemia e stabilă, și corpul e mai liniștit. Mi-am construit o dietă bazată pe fibre, legume verzi, grăsimi sănătoase și proteine curate, care să susțină echilibrul hormonal și stabilitatea metabolică.

Am inclus în viața mea yoga, plimbările zilnice, respirația conștientă și mici ritualuri de relaxare. Toate mă ajută să gestionez anxietatea, să am o dispoziție echilibrată și să-mi regăsesc calmul în zilele în care gândurile par mai grele.

Un final care e, de fapt, un nou început

Mi-aș fi dorit să ajung la menopauză atunci când ar fi venit firesc. Dar știința mi-a oferit posibilitatea de a alege viața – o viață lungă, cu sens și fără teama constantă a unui nou diagnostic. Sunt recunoscătoare pentru această șansă.

Menopauza precoce nu a fost alegerea mea. Dar modul în care o trăiesc – este.

Fac din corpul meu, deși schimbat, un aliat.

Andra Deac – femeie BRCA1+ și fondatoare Asociația Gabrielle

Let’s Get Social

Pe rețelele sociale suntem aproape de tine cu sfaturi utile, informații validate și povești care inspiră.
Urmărește-ne pe: @hergenes_by_drmagdaduma

1 carousel photo2 carousel photo3 carousel photo4 carousel photo5 carousel photo6 carousel photo7 carousel photo8 carousel photo9 carousel photo10 carousel photo11 carousel photo12 carousel photo1 carousel photo2 carousel photo3 carousel photo4 carousel photo5 carousel photo6 carousel photo7 carousel photo8 carousel photo9 carousel photo10 carousel photo11 carousel photo12 carousel photo
InstagramFacebookTikTok

Susține Proiectul Asociația Gabrielle

Fiecare donație ne ajută să oferim mai mult sprijin, resurse și conținut pentru femei ca tine.